 NicoleModeratorDin: My Dream Way :x:X:x
Postari: 7239
|
|
Capitolul 2 --> Filozofie si maturitate
Deny si Ioana stiau deja cum avea sa reactioneze Nicole. Desi inima de mama a Ioanei se sfasia de durere, ea a lasat-o pe Deny sa vorbeasca cu Nicole. In general, Deny isi pregatea un discurs atent analizat, in minte, inainte sa vorbeasca cu cineva pe un subiect delicat, dar de data aceasta si-a eliberat mintea. Avea de gand sa poarte o discutie serioasa in care era nevoie de toata experienta acumulata in viata si de maturitate. Scarile pareau sa nu se mai termine. A ajuns la usa camerei surorii sale, insa nu a batut la usa. A intrat si s-a asezat langa Nicole. Privirile lor s-au intersectat si parka nu mai era nevoie de cuvinte. Ochii lor straluceau ca doua stele, in timp ce lacrimile dadeau o nuanta de cristal culorii intense. Deny a fost cea care a spart gheata :
- Sis, stiu ca iti este greu! Adica te cunosc atat de bine! Singura problema cu mutatul este ca iti e greu sa ii spui “ADIO” lui Iuly!
- Nu e asa! Iuly nu ma mai intereseaza! El deja e “ex” si nu voi mai avea de-a face cu el!
Nicole sustinea cu tarie ca ea l-a uitat pe Iuly, insa privirea o trada. Genele care se uneau cu putere, tot mai repede, incercand sa impiedice lacrimile sa cada si glasul tremurator care, parca o lasau fara putere, aratau defapt adevaratele ei sentimente. Deny, insa, stia ce are de zis de parka ar fi prevazut de mult timp acest scenariu. Fara sa mai stea pe ganduri, si-a spus replica :
- Nicole, stiu ca, in adancul sufletului, il iubesti pe Iuly! Sunteti de 2 ani impreuna. V-ati certat din lucruri mai rele decat cele intamplate ieri si, pana la urma, ati trecut peste ele. Nu e nevoie sa imi ascunzi mie acest lucru!
- Deny, eu nu iti ascund nimic. Pur si simplu l-am iertat prea mult pe Iuly. Nu mai pot si de data asta!
- De ce incerci sa te ascunzi de mine? Sunt sora ta si te cunosc! Stiu ca incerci sa pari puternica in fata mea, dar nu e nevoie. Arata-ti sentimentele! Descarca-te! Asa vei putea trece mai usor peste asta, dar singura nu poti gasi o solutie. Impreuna am trecut peste orice si asa trebuie sa fie si de data asta! a spus Deny hotarata.
- Bine! Ai dreptate! Il iubesc si nu ma pot impaca cu gandul ca nu am sa il mai vad. Ma sperie faptul ca ma voi indeparta de el si voi fi nevoita sa il uit. Stiu ca nu voi putea! a continuat Nicole, plangand.
- Nicole, ai doar 16 ani! Nu te vei marita cu Iuly! El reprezinta doar o parte din adolescenta ta! Poate ca in Beverly Hills iti vei intalni alesul si, peste ani, cand vom vorbi din nou despre Iuly, vei rade si nu vei mai plange, ca acum.
- Ai dreptate, dar nu imi pot imagina viata fara el. Simt ca nu are rost si stiu ca nu voi putea trece peste asta! a continuat foarte serioasa si afectata Nicole.
- Sis, uiti ceva! In momentul in care tata a murit, tu ai avut cea mai mare putere de a trece peste asta! Tu ne-ai redat zambetul mie si mamei, tu ai fost cea care a spus “va fi bine”, deci chiar crezi ca tocmai tu nu ai puterea sa mergi mai departe? a continuat Deny.
Nicole a ramas ca paralizata. Ochii ei priveau in gol, iar mintea ii era departe. In gand, parka isi analiza viata si, dupa cateva secunde, a raspuns foarte hotarata :
- Ai dreptate! Voi trece si peste asta. Impreuna vom trece. Mama are nevoie de sustinere din partea noastra si o va primi. Merita asta!
Acum, Deny stia ca nu mai era nimic de facut din moment ce i-a deschis ochii lui Nicole, asa ca i-a spus :
- Ma bucur ca gandesti asa! Acum eu ma voi duce sa mananc si mai tarziu voi trece pentru ultima data prin scoala noastra sa imi iau ramas-bun de la colegi. Vrei sa vi si tu cu mine?
- Nu vrei sa mergem maine? As vrea sa imi pun ordine in ganduri azi si sa dau de Iuly! a zis Nicole cu o voce tremuratoare.
- Bine! Asa vom face!
Dupa aceasta conversatie, Deny s-a retras in camera ei, lasand-o pe Nicole sa isi planifice reactiile viitoare si timpul ramas pentru a vorbi cu Iuly. Desi nu ii era usor, Nicole si-a dat seama ca povestea vietii ei abia acum avea sa ia nastere si stia ca trebuie sa fie pregatita. Oricat incerca sa se concentreze, nu reusea. Mintea ii zbura, trecand parca printr-un portal care facea legatura intre trecut si viitor. Atunci Nicole a luat chitara in mana si a inceput sa compuna :
“ Ma sufoc!
Simt ca nu mai pot!
As vrea sa plec undeva,
Sa ma ascund, sa fiu altcineva…
Cu ploaia sa ma linistesc,
Cu nimeni sa nu mai vorbesc,
Pe nimeni sa nu mai iubesc,
Pe nimeni sa nu mai ranesc.”
_______________________________________
|
|
...
)
